de Adina P. Gheorghe
Ce e
comunicarea?
În DEX, comunicarea e definită ca
„înștiințare, știre, veste, raport, relație, legătură”. Prin comunicare facem
schimb de informații și construim relații.
Prin urmare, calitatea comunicării va
influența semnificativ calitatea unei relații, fie ea relație de cuplu, de
rudenie, de prietenie, colegialitate, profesională.
Prin comunicare împărtășim informații
despre ceea ce gândim, ceea ce simțim, ceea ce dorim, ceea ce ne
place/displace, despre nevoile noastre, despre planurile noastre de acțiune,
despre așteptările pe care le avem de la ceilalți, despre nevoia de a fi
ajutați etc.
Două
elemente ale comunicării sunt vorbirea (exprimarea) și ascultarea.
Pentru ca mesajul pe care dorim să-l
transmitem să ajungă la cel sau cei cu care comunicăm, trebuie ca atât
exprimarea cât și ascultarea să fie realizate adecvat.
Când constatăm că mesajul nostru nu a fost
recepționat corect sau deloc, e necesar să ne întrebăm ce nu a funcționat
suficient de bine: exprimarea sau ascultarea sau amândouă.
Contează
să spunem (să ne exprimăm), ce spunem, cum spunem, când spunem.
SĂ NE EXPRIMĂM. Poate unora o să vi se pară
greu de crezut, dar există oameni care se gândesc la anumite aspecte, își propun
să le comunice însă nu își exprimă în mod direct și clar mesajul și totuși își
doresc ca ceilalți să își dea seama ce doresc. Adeseori, în astfel de cazuri,
ascultătorii acestei exprimări mute nici nu își dau seama că cineva voia să le
spună ceva, deci nu au cum să-și dea seama ce s-a intenționat să se transmită.
CE SPUNEM. Oare interlocutorul nostru e
pregătit psihic, emoțional, intelectual să primească mesajul nostru? Dacă ne
exprimăm fără a lua în considerare acest aspect e posibil să vorbim singuri
fără a fi ascultați în mod real sau e posibil să generăm o furtună emoțională
în interlocutor, o reacție de respingere sau de împotrivire. În cazul în care
alegem să ne exprimăm în orice circumstanță, trebuie să ne asumăm consecințele.
CUM SPUNEM. Contează foarte mult limbajul
ales, tonalitatea vocii, limbajul trupului care ar trebui să susțină exprimarea
prin vorbire pentru a facilita transmiterea mesajului. Dacă emoțiile noastre și
limbajul trupului transmit altceva decât exprimă cuvintele, e posibil ca
persoana căreia ne adresăm să recepționeze mesajul pe care îl transmitem prin
starea noastră emoțională sau prin limbajul trupului și să acorde o atenție mai
mică sau să respingă ceea ce transmitem prin cuvinte.
De exemplu, fiind răniți sau frustrați de
greșeala cuiva, ne decidem să-i atragem atenția, fiind convinși că în mod
obiectiv a greșit, și îi spunem „Doresc să-ți atrag atenția asupra unei greșeli
pe care ai făcut-o pentru a ți-o asuma, a te corecta și remedia consecințele
greșelii tale. Poate tu nu ți-ai dat seama că ai greșit.” Interlocutorul e posibil
să recepționeze „sunt frustrat și rănit din cauza ta” și să nu admită
obiectivitatea noastră cu privire la greșeala lui. Să considere că noi avem o
problemă pe care vrem să i-o pasăm lui. În acest caz ceea ce am transmis
emoțional a avut un impact mai mare decât ceea ce am transmis prin cuvinte.
Dacă dorim ca mesajul nostru să fie
recepționat cât mai bine, trebuie să urmărim ca emoțiile noastre, limbajul
trupului și cuvintele pe care le rostim să transmită același lucru.
CÂND SPUNEM. Timpul și locul sunt
potrivite? Același mesaj poate fi recepționat mai bine sau mai puțin bine în
funcție de momentul ales pentru a-l transmite. Condițiile exterioare sunt
favorabile? Zgomotul perturbă procesul comunicării? Interlocutorul are starea
emoțională adecvată pentru a putea asculta și asimila mesajul nostru? Acestea
sunt aspecte de care trebuie să ținem cont atunci când ne exprimăm, mai ales
dacă dorim ca mesajul nostru să fie cât mai bine primit.
Calitatea relațiilor noastre depinde și de
calitatea comunicării. De aceea merită să acordăm atenție modului în care ne
exprimă, dar și să învățăm să ascultăm. Despre ascultare și feedback … într-un
articol viitor.
Citește și:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu